FECULÉNȚĂ s. f. Calitatea unei substanțe feculente. – Din fr. féculence. Vezi definitia »

MORFOGENÉZĂ s.f. 1. Dezvoltarea configurației morfologice a organismelor în cursul ontogeniei. 2. Formarea profilului solului sub acțiunea factorilor naturali. 3. Ramură a geomorfologiei care se ocupă cu studiul originii formelor de relief; morfogenie. [< fr. morphogenèse, cf. gr. morphe – formă, genesis – naștere]. Vezi definitia »

ALABANDÍNĂ s. f. Sulfură naturală de mangan, compactă, negricioasă, cu luciu metalic. – Din fr. alabandine. Vezi definitia »

CONTEXTÚRĂ s. f. 1. mod de împletire a firelor unei țesături, care definesc structura ei. 2. mod în care sunt legate între ele diversele elemente ale unui tot; înlănțuire; legătură. ◊ (fig.) structură, schelet. (< fr. contexture) Vezi definitia »

BRIOFÍTĂ, briofite, s. f. (La pl.) Încrengătură de plante cu corpul redus la un tal sau diferențiat în tulpini și frunze, răspândite de obicei în locuri umede; (și la sg.) plantă care face parte din această încrengătură. [Pr.: bri-o-] – Din fr. bryophytea. Vezi definitia »