TANGÉNȚĂ s. f. 1. poziție, stare a două figuri geometrice tangente. ♦ linie de ~ = linie de-a lungul căreia două suprafețe sunt tangente; punct de ~ = punct în care două linii sau suprafețe sunt tangente. 2. atingere, legătură, contact. ◊ (fig.) relație trecătoare. (< fr. tangence) Vezi definitia »

TEVATÚRĂ s. f. Zarvă, gălăgie, scandal. ♦ Bucluc, neplăcere. ♦ Tulburare, încăierare, răscoală, răzmeriță. – Din tc. tevatür. Vezi definitia »

puiculeánă, puiculéne, s.f. 1. (pop.) puicuță, puiculiță, iubiță, iubițea, iubițică. 2. (reg.; art.) numele unui dans popular; melodia după care se execută acest dans. Vezi definitia »

POLEIÁLĂ, poleieli, s. f. 1. Faptul de a polei²; (concr.) strat subțire de metal (prețios) cu care se poleiește² un obiect. ♦ Foaie subțire de staniol folosită ca ambalaj, mai ales pentru unele articole alimentare. ♦ Fig. Ceea ce încearcă să dea un aspect bun, frumos, valoros unor lucruri lipsite de valoare; strălucire aparentă; lustru, spoială. 2. Cizelare, șlefuire, lustruire a unui obiect sau, fig., a unei opere literare, științifice etc. [Pr.: -le-ia-] – Polei² + suf. -eală. Vezi definitia »

PIROLÍZĂ s. f. proces de descompunere termică a substanțelor organice; pirogenare. (< fr. pyrolyse) Vezi definitia »