ȘORICEL, șoricei, s. m. (Inform.) Sinonim cu maus (2). – Cf. engl. mouse, fr. souris. Vezi definitia »

REZBEL s. n. v. răzbel. Vezi definitia »

IETĂCÉL, ietăcele, s. n. Diminutiv al lui iatac. – Ietac + suf. -el. Vezi definitia »

nivél (înălțime, stadiu, treaptă) s. n., pl. nivéluri / nivéle Vezi definitia »

OȚÉL, (2) oțeluri, (3) oțele, s. n. 1. Aliaj de fier cu carbon (și cu alte elemente), întrebuințat pentru rezistența, duritatea, tenacitatea și elasticitatea lui. ◊ Loc. adj. De oțel = asemenea oțelului (ca tărie, rezistență sau culoare). 2. (La pl.) Diverse sorturi de oțel (1); p. ext. obiecte fabricate din acest aliaj. ♦ (Rar; la pl.) Ținte, cuișoare cu capul lat și strălucitor. 3. (Înv.; la pl.) Mecanism de declanșare la puștile și pistoalele de tip vechi, alcătuit din cocoș, cremene și amnar. ◊ Expr. A fi iute (sau slab) de oțele = a fi iute (sau slab) din fire. ♦ P. ext. Armă. – Din sl. ocĕlŭ. Vezi definitia »