dichisi, dichisesc I v. t. (intl.) 1. a lua banii cuiva. 2. a năuci (pe cineva). II v. r. a se îmbrăca elegant. Vezi definitia »

prilepsí, prilepsésc, vb. IV refl. (înv.) a se constata în mai multe rânduri; a se repeta. Vezi definitia »

FIRITISÍ, firitisesc, vb. IV. Tranz. V. hiritisi. Vezi definitia »

CABULIPSÍ, cabulipsesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A catadicsi. – Din ngr. kabúleisa. Vezi definitia »

pistosí (pistosésc, pistosít), vb. – 1. A seca, a deseca, a scoate apa. – 2. A pisa, a melița. – 3. A sparge, a zdrobi. Ngr. παστόνω, aorist πάστωσα „a săra peștele”, cf. mr. păstosesc, păstosire „a săra și a presa carnea”. Primul sens lipsește în dicționare și e înv., cf. isvoadă de apă s’au pistosit (Zilot); sensul al doilea, rar, trebuie să reprezinte o confuzie cu pisa, pisăgi. Der. de la un ngr. *πιστίζω ‹ it. pestare (Gáldi 258) nu poate fi probabilă. Vezi definitia »