EXÍL, exiluri, s. n. 1. Pedeapsă aplicată în unele țări pentru delicte politice, constând în izgonirea unui cetățean din țara sau din localitatea în care trăiește; surghiun. ♦ Părăsirea, plecarea voluntară a cuiva din propria țară sau localitate, de obicei pentru a scăpa de o prigoană. 2. Situație în care se găsește o persoană exilată. [Pr.: eg-zil] – Din fr. exil, lat. exsilium. Vezi definitia »

TRÍL s. n. (muz.) ornament vocal sau instrumental din alternarea rapidă a două note consecutive despărțite de un (semi)ton; (p. ext.) cântecul unor păsări în care se produce același efect sonor. (< it. trillo, fr. trille) Vezi definitia »

IMPARDONÁBIL, -Ă adj. de neiertat. (< fr. impardonnable) Vezi definitia »

ININTELIGÍBIL, -Ă adj. De neînțeles; neclar, confuz. [Cf. fr. inintelligible]. Vezi definitia »

VACCINOSTÍL s. n. lanțetă pentru vaccinări. (< fr. vaccinostyle) Vezi definitia »