Definita cuvantului atrățel
atrățél s.m. (reg.) plantă erbacee denumită și limba câinelui
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu atrățel
vițél (-éi), s. m. – Puiul vacii, pînă la cca. un an. – Mr. vițăl, megl. vițǫl, istr. vițelu. Lat. vĭtellus (Pușcariu 1973; REW 9385), cf. it. vitello, prov. vedel, cat., arag. bedell. – Der. vițea, s. f. (vacă tînără, pînă la un an), mr. vițeao, istr. vițe; vițelar (var. vițălariu), s. m. (îngrijitor de viței; părangină, Anthoxanthum odoratum). Vezi definitia »
CIREȘÉL, cireșei, s. m. 1. Diminutiv al lui cireș. 2. (Pop.) Cireșar (1). Vezi definitia »
șfel, șféluri, s.n. (reg.) 1. fiecare dintre bârnele folosite la podirea drumurilor forestiere. 2. (în forma: sfală) traversă (de cale ferată). Vezi definitia »
bumburél, bumbureá, s.m. și f. (pop.) bob, bobiță, boț. Vezi definitia »
nopticél s. (reg.; în loc. adv.) de nopticel = dis-de-dimineață; cu noaptea în cap. Vezi definitia »