Definita cuvantului vițel
vițél (-éi), s. m. – Puiul vacii, pînă la cca. un an. – Mr. vițăl, megl. vițǫl, istr. vițelu. Lat. vĭtellus (Pușcariu 1973; REW 9385), cf. it. vitello, prov. vedel, cat., arag. bedell. – Der. vițea, s. f. (vacă tînără, pînă la un an), mr. vițeao, istr. vițe; vițelar (var. vițălariu), s. m. (îngrijitor de viței; părangină, Anthoxanthum odoratum).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu vițel
TENCURÉL, tencurele, s. n. Diminutiv al lui teanc. Vezi definitia »
otrățél (otrățéi), s. m. – 1. Limba-cîinelui (Cynoglossum officinale). – 2. Plantă acvatică (Utricularia vulgaris). – 3. Limba-mielului (Borrago officinalis). – 4. Plantă (Anosma arenarium). – Var. otroțel. Mag. atracel e dubletul lui atrățel. Der. de la lat. utricellus (Scriban) e incertă, ca și cea din sl. jatrocelu (Miklosich, Slaw. Elem., 54). Vezi definitia »
logocél (-éi), s. m. – (Banat) Sticlete (Carduelis elegans). Origine necunoscută. Poate legat de sb. logoška „lăstar”; în acest caz, relația semantică ar fi ca în lat. carduelis față de carduus, germ. Distel „spin, scai”, Distelfink „sticlete”. Vezi definitia »
FUSCÉL, fuscei, s. m. 1. Fiecare dintre vergelele trecute printre firele de urzeală la războiul de țesut; vergea, joardă. 2. Fiecare dintre vergele sau scândurile orizontale care formează treptele unei scări. 3. Fiecare dintre vergelele verticale ale loitrei carului. 4. (Rar) Cotor de ceapă. [Var.: fușcél, fuștél s. m.] – Lat. *fusticellus (< fustis, „băț, țăruș”). Vezi definitia »
BUSHEL s.m. v. bușel. Vezi definitia »