iftirá (-ále), s. f. – Calomnie, ponegrire. – Var. eftira. Tc. iftira (Șeineanu, III, 69). Sec. XIX. Vezi definitia »

ghiótura s. f. – În expresia: cu ghiotura, în număr mare, cu grămada. Tc. kötürü (Șeineanu, II, 182; Lokotsch 734), cf. bg. giotiore. Vezi definitia »

PARÁ⁴, parez, vb. I. Tranz. A evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului la duel, la scrimă etc. ♦ P. gener. A reuși să evite, să facă față. – Din fr. parer. Vezi definitia »

încartierá, încartieréz, vb. I (înv.) a da o locuință militarilor prin rechiziție; a încartirui. Vezi definitia »

provizorá, provizoréz, vb. I (înv.) a numi într-o funcție în mod provizoriu. Vezi definitia »