LEXICOLOGÍE s. f. ramură a lingvisticii care studiază sistemul lexical al unei limbi. (< fr. lexicologie) Vezi definitia »

ARMONÍE¹, armonii, s. f. 1. Potrivire desăvârșită a elementelor unui întreg; acord, concordanță. ♦ Bună înțelegere. ♦ Îmbinare melodioasă a mai multor sunete (în muzică sau în poezie). ◊ Armonie imitativă = efect stilistic obținut prin alăturarea unor cuvinte ale căror sunete imită un sunet din natură. 2. Concordanță fonică între sunetele unui acord. ♦ Parte a teoriei muzicii care studiază acordurile în compoziție. – Fr. harmonie (lat. lit. harmonia). Vezi definitia »

BRADISFIGMÍE s. f. rărire a bătăilor pulsului. (< fr. bradysphygmie) Vezi definitia »

PIURÍE s.f. (Med.) Prezența puroiului în urină. [Pron. pi-u-ri-e. / < fr. pyurie, cf. gr. pyon – puroi, ouron – urină]. Vezi definitia »

AMBRÓZIE s. f. 1. (mit.) hrană a zeilor, despre care se credea că are puterea de a păstra tinerețea veșnică. 2. plantă aromatică din familia compozeelor. (< fr. ambroisie, lat., gr. ambrosia) Vezi definitia »