Definita cuvantului carie
CÁRIE s.f. 1. Boală a dinților, caracterizată prin măcinarea înceată și progresivă a smalțului și a dentinei. 2. (Metal.) Defect superficial al pieselor turnate sub forma unor canale cu margini neregulate provocate de gaze. [Gen. -iei. / < fr. carie, cf. lat. caries].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu carie
BRAHIFALANGÍE s. f. anomalie caracterizată prin falange anormal de scurte. (< fr. brachyphalangie) Vezi definitia »
ETOLOGÍE s.f. 1. Disciplină care are ca obiect studiul moravurilor, al obiceiurilor popoarelor. 2. Ramură a biologiei moderne care studiază comportamentul, modul de viață al animalelor și plantelor (hrănire, reproducere etc.). [Gen. -iei. / < fr. éthologie, cf. gr. ethos – morav, logos – studiu]. Vezi definitia »
AFRICANOLOGÍE s.f. Disciplină care are ca obiect studiul limbilor și civilizațiilor africane; africanistică. [Gen. -iei. / cf. Africa, continent + gr. logos – studiu]. Vezi definitia »
CAROSERÍE, caroserii, s. f. Parte a unui vehicul așezată deasupra osiilor și a roților, amenajată pentru transportul oamenilor sau al mărfurilor. – Din fr. carrosserie. Vezi definitia »
IZOCEFALÍE s. f. principiu compozițional în pictura bizantină potrivit căruia toate capetele personajelor dintr-un tablou erau prezentate la aceeași înălțime, indiferent de planuri, atitudini și talie. (< fr. isocéphalie) Vezi definitia »