măgăduiálă s.f. (reg.) îndoială. Vezi definitia »

OBIȘNUÍNȚĂ, obișnuințe, s. f. Faptul de a fi obișnuit cu ceva, de a avea un anumit obicei; deprindere, obicei; datină. ◊ Loc. adv. Din obișnuință = în virtutea deprinderii, potrivit obiceiului. ♦ (Rar) întrebuințare. [Var.: (înv.) obicinuínță s. f.] – Obișnui + suf. -ință. Vezi definitia »

CORIGÉNȚĂ s. f. situație în care se găsește un elev corigent. ◊ examen dat de un corigent pentru a putea promova. (< corigent) Vezi definitia »

pintăríță, pintăríțe, s.f. (reg.) 1. ospătăriță. 2. femeie de moravuri ușoare. Vezi definitia »

scăldúșă, scăldúșe, s.f. (reg.) 1. îmbăiere (mai ales a nou-născuților). 2. (fig.; înv.) spălare, curățire de păcate (în urma botezului). 3. vas, cadă, albie mică în care se scaldă mai ales copiii; scăldușcă, scăldătoare. Vezi definitia »