PROEMINÉNT, -Ă adj. Ieșit în afară, în relief. ♦ (Despre oameni) Ieșit din comun (prin calitățile sale); excepțional. [Pron. pro-e-. / < fr. proéminent, cf. lat. proeminens]. Vezi definitia »

MANIAMÉNT, maniamente, s. n. (Zool.) Loc sub pielea corpului unui animal în care se depune de preferință grăsimea. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. maniement. Vezi definitia »

CONTRAARGUMÉNT s. n. argument care se opune altuia. (< fr. contre-argument) Vezi definitia »

OMNISCIÉNT, -Ă, omniscienți, -te, adj. (Livr.) Atotștiutor. [Pr.: -sci-ent] – Din fr. omniscient, lat. omnisicens, -ntis. Vezi definitia »

RISCÁNT, -Ă adj. Plin de riscuri, expus la primejdii; nesigur; primejdios. [Cf. fr. risquant]. Vezi definitia »