APOPLEXÍE s.f. Suprimare subită a funcțiilor unui organ, a mișcării și a sensibilității, cauzată de o hemoragie cerebrală sau de astuparea unui vas capilar, fără ca respirația și circulația să fie întrerupte. [Gen. -iei. / < fr. apoplexie, cf. lat., gr. apoplexia]. Vezi definitia »

BRÓNHIE, bronhii, s. f. Fiecare dintre cele două ramificații în care se bifurcă traheea arteră și care se prelungește în plămâni prin ramificații din ce în ce mai mici. – Fr. bronche (lat. lit. bronchia). Vezi definitia »

PERMUTÁȚIE, permutații, s. f. Permutare. – Din fr. permutation, lat. permutatio. Vezi definitia »

NEOPLAZÍE s.f. Formare a unui țesut nou, a unei tumori; neoplasm. [Gen. -iei. / < fr. néoplasie, cf. gr. neos – nou, plasis – formare]. Vezi definitia »

ALEZÍE, s. f. Incapacitate de a citi litere, cifre sau note muzicale. – Din fr. alésie. Vezi definitia »