PLÚTĂ¹, plute, s. f. Ambarcație ușoară, plutitoare, uneori prevăzută cu flotoare, construită din trunchiuri de copac prinse împreună și destinată transportului trunchiurilor pe ape curgătoare. ◊ Expr. A face pluta = a înota plutind orizontal (pe spate). (Rar) A cădea de-a pluta = a cădea întins la pământ. ♦ Platformă de lemn plutitoare, folosită pentru salvare pe apă. ◊ Plută-far = plută mare, cu o baliză din panouri și o instalație de semnale de ceață, servind pentru orientare. – Din. bg. pluta. Vezi definitia »

PSIHOLINGVÍSTICĂ s.f. Disciplină care studiază mecanismul psihic al limbajului, cercetându-l pe acesta din urmă ca pe o formă de manifestare psihică; psihologia limbajului. [Cf. fr. psycholinguistique, engl. psycholinguistics]. Vezi definitia »

VOIEVODEÁSĂ, voievodese, s. f. Soție de voievod. [Var.: voivodeásă s. f.] – Voievod + suf. -easă. Vezi definitia »

TASTATÚRĂ, tastaturi, s. f. (Tehn.) Claviatură. – Din germ. Tastatur. Vezi definitia »

CARBOHIDRÁZĂ s.f. Enzimă care catalizează hidroliza zaharurilor. [< fr. carbohydrase, cf. lat. carbo – cărbune, gr. hydor – apă]. Vezi definitia »