MULINÉ s.n. (La scrimă) Mișcare de rotație rapidă, (spec.) făcută cu spada, cu floreta. ◊ A face mulineuri = a da unui baston, unei săbii o mișcare de rotație rapidă. [Var. mulinetă s.f., mulineu s.n. / < fr. moulinet]. Vezi definitia »

EXPUNCȚIÚNE s.f. (Filol.) Terminare, încheiere. ♦ Marcare printr-un punct (pus deasupra sau dedesubtul unei litere, unui cuvânt etc.) a unei anulări; scoatere a unor cuvinte, litere etc. dintr-un text. [< lat. expunctio, cf. fr. exponction]. Vezi definitia »

DIFUZIÚNE s. f. 1. răspândire, propagare în mai multe părți a unor raze luminoase care străbat un mediu translucid sau care întâlnesc o suprafață zgrunțuroasă. ◊ difuzare de unde radiofonice. 2. întrepătrundere a particulelor unui corp cu particulele altui corp, cu care se află în contact. (< fr. diffusion, lat. diffusio) Vezi definitia »

EVERSIÚNE s.f. (Liv.) Răsturnare; ruină, ruinare. ♦ (Med.) Ieșire a unei membrane din cavitatea ei naturală. [Cf. fr. éversion, lat. eversio]. Vezi definitia »

ÎMPĂCĂCIÚNE, împăcăciuni, s. f. (Înv.) Împăcare. – Împăca + suf. -ăciune. Vezi definitia »