terén (-nuri), s. n. – Întindere de pămînt, loc destinat unor activități, cîmp. Fr. terrain. Vezi definitia »

DICLORBENZÉN s. m. derivat al benzenului, obținut prin clorurarea catalitică a acestuia. (< fr. dichlorbenzène) Vezi definitia »

ORTOHIDROGÉN s. n. Hidrogen cu moleculele alcătuite din doi atomi ale căror nuclee au spinii paraleli. – Din fr. orthohydrogène. Vezi definitia »

HALOGÉN, -Ă I. adj. care produce săruri. II. s. m. denumire generică dată elementelor fluor, clor, brom și iod, care se pot combina direct cu metalele, dând săruri. (< fr. halogène) Vezi definitia »

SERICIGÉN, -Ă adj. (Despre glande) Care produce mătase. [< fr. sericigène, cf. lat. sericum – mătase, gr. gennan – a produce]. Vezi definitia »