ÎNJUNGHIÁ, înjúnghii, vb. I. Tranz. 1. A vârî un cuțit, un pumnal sau alt obiect cu lamă ascuțită în cineva; a junghia; spec. a tăia, a ucide un animal. ◊ Refl. recipr. S-au înjunghiat la beție. 2. (La pers. 3) A simți sau a provoca o durere ascuțită, un junghi. [Pr.: -ghi-a] – În + junghi. Vezi definitia »

TĂRĂGĂIÁ vb. I v. tărăgăna. Vezi definitia »

împociá vb. I (înv.; despre un loc) a bate poci (țăruși), ca semn că este oprit să treci sau să calci pe un loc. Vezi definitia »

TÚIA, tuia s. f. (Bot.) Arborele-vieții. – Din fr. thuya. Vezi definitia »

DIFERENȚIÁ¹ vb. I. tr., refl. A (se) deosebi; a se stabili sau a face să se stabilească deosebiri. [Pron. -ți-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. différencier]. Vezi definitia »