PRECIPITÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) precipita; precipitație; grabă mare, iuțeală. 2. Procesul de separare și de depunere în stare solidă a unei substanțe dizolvate într-un lichid; fenomenul de formare a unui precipitat. [< precipita]. Vezi definitia »

EVIDENȚIÉRE, evidențieri, s. f. Acțiunea de a (se) evidenția și rezultatul ei. [Pr.: -ți-e-] – V. evidenția. Vezi definitia »

DUMNEZEÍRE s. f. Divinitate; Dumnezeu. – Din Dumnezeu. Vezi definitia »

abstractizáre s. f., g.-d. art. abstractizắrii; pl. abstractizắri Vezi definitia »

ASIBILÁRE s.f. (Fon.) Fenomen prin care un sunet nesiflant se transformă într-un sunet siflant; asibilație. [< asibila, după fr. assibilation]. Vezi definitia »