VOLUNTÁR, -Ă I. adj. 1. făcut de bunăvoie; liber consimțit. 2. care exprimă, denotă voință. ◊ care își impune voința; autoritar; încăpățânat, îndărătnic. II. s. m. 1. militar care participă la o campanie, la o acțiune de luptă sau se înrolează în armată din proprie dorință. 2. cel care se oferă să facă un serviciu de bunăvoie și dezinteresat. (< lat. voluntarius, fr. volontaire) Vezi definitia »

buduár (-re), s. n. – Cameră intimă a unei doamne. – Var. budoar. Fr. boudoir. Vezi definitia »

câșlár, câșlári, s.m. (reg.) stăpânul stânei (târlei); păstor, cioban. Vezi definitia »

HOINÁR, -Ă, hoinari, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care umblă mult și fără țintă, fără căpătâi. – Hoină (= oină) + suf. -ar. Vezi definitia »

UMĂRÁR s. n. v. umerar. Vezi definitia »