Definita cuvantului centumvir
CENTUMVÍR s.m. Membru al unui colegiu de judecători, format dintr-o sută de magistrați, care judecau afacerile civile în vechea Romă. ♦ Decurion, magistrat dintr-un municipiu sau dintr-o colonie. [< lat. centumvir, cf. fr. centumvir].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu centumvir
PLEIN-AIR s.n. (Franțuzism) Pictură practicată în aer liber în scopul reproducerii atmosferei, luminii și efectelor cromatice specifice peisajului natural. [Pron. plen-ér. / < fr. (en) plein air – în plin aer]. Vezi definitia »
otuzbír (-ruri), s. n. – 1. Un anumit joc de cărți. – 2. Violență, abuz de putere, lipsă de considerație. Tc. otuz bir „31” (Lokotsch 1600; Bogrea, Dacor., IV, 836; Candrea; Graur, GS, VI, 333). Vezi definitia »
PEIGNOIR s.n. (Franțuzism) Halat de baie; rochie de casă. [Pron. pe-nioár. / < fr. peignoir]. Vezi definitia »
vir (-ruri), s. n. – Ochi de apă, bulboană. Sb., bg. vir (Cihac, II, 455; Pascu, Arch. Rom., VI, 231). În Banat. – Der. viroagă (var. iroagă), s. f. (pîrîu, vîlcea), cu suf. -og. Vezi definitia »
PLEZÍR s. n. prăjitură rulată în formă de cornet. (< fr. plaisir) Vezi definitia »