DEFECTÁT, -Ă, defectați, -te, adj. Cu defect (1), care nu mai funcționează (bine); stricat. – V. defecta. Vezi definitia »

BLESTEMÁT, -Ă (‹ blestema) adj., s. m. și s. f. 1. (Persoană) care formează obiectul unui blestem. ♦ Pictori blestemați = nume dat artiștilor postimpresioniști de la sfîrșitul sec. 19 și începutul sec. 20, considerați atît din punct de vedere al operei cît și al nonconformismului social un pericol pentru societatea vremii. 2. (Om) ticălos, rău, nemernic (în comportări). ♦ Adj. Nefavorabil, neprielnic. Vezi definitia »

CELIBÁT s. n. starea civilă a celibatarului. (< fr. célibat, lat. caelibatus) Vezi definitia »

neapătát, -ă, adj. (reg. înv.) care nu s-a udat, care a rămas nepătat. Vezi definitia »

GREÁT, -Ă, greați, -te, adj. (Despre nave) Care a fost echipat cu greementul necesar. [Pr.: gre-at] – V. grea. Vezi definitia »