LOGICÍSM s.n. Denumire dată teoriilor care fundamentează matematica cu ajutorul logicii, reducând matematica la logică. [< germ. Logizismus, fr. logicisme]. Vezi definitia »

LIRÍSM s. n. Conținutul liric (1) al unei opere; inspirație, atitudine lirică; mod exaltat de a simți sau de a exprima sentimentele. – Din fr. lyrisme. Vezi definitia »

TRANSCENDENTALÍSM s. n. 1. concepție sau atitudine gnoseologică care susține posibilitatea unei cunoașteri apriorice, căutând să determine condițiile unei astfel de cunoașteri. 2. curent filozofic american, printr-un misticism panteist, care critică de pe poziții romantice capitalismul, propunând rezolvarea problemelor sociale prin autoperfecționarea morală. (< fr. transcendantalisme) Vezi definitia »

GRADUALÍSM s. n. concepție potrivit căreia evoluția speciilor se desfășoară filetic, lent, continuu, prin generarea neîntreruptă de forme de tranziție, rezultând în final specii noi. (< engl. gradualism) Vezi definitia »

PARALOGÍSM s.n. Eroare de raționament sau demonstrație săvârșită involuntar. [< fr. paralogisme, cf. gr. para – alături, logismos – raționament]. Vezi definitia »