NEOPLATONÍSM s. n. doctrină filozofică care, reunind într-o viziune originală idealismul platonician cu idei pitagoreice, stoice și cu misticismul oriental, proclamă ideea creării lumii prin „emanația” din divinitate și pe aceea a cunoașterii prin extaz mistic. (< fr. néo-platonisme) Vezi definitia »

GALVANÍSM s. n. acțiune a curenților electrici asupra organelor vii. (< fr. galvanisme) Vezi definitia »

NEOPOZITIVÍSM s. n. curent filozofic contemporan care acordă o atenție deosebită cunoașterii raționale și logicii, precum și analizei logice a limbajului științei. (< fr. néopositivisme) Vezi definitia »

PROHIBIȚIONÍSM s. n. Curent social care susține prohibiția (alcoolului). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. prohibitionnisme. Vezi definitia »

SPONTANEÍSM s.n. (Liv.) Caracter spontan; spontaneitate. ♦ Concepție și practică care neagă necesitatea și rolul organizării în lupta politică împotriva puterii dominante, absolutizând forța și eficiența acțiunii spontane. [< fr. spontanéisme]. Vezi definitia »