iobág (iobági), s. m. – Serv, persoană care, după dreptul din trecut, nu se bucura de libertate personală nici de dreptul de proprietate, și care trăia ca muncitor agricol pe pămînturile marilor moșieri. Această situație juridică s-a perpetuat în Ungaria și Transilvania, din 1514 la 1848. – Var. (înv.) iobagiu. Mag. jobbagy (Cihac, II, 509; Tiktin; DAR), sing. actual reconstituit pe baza pl. iobagi (Byck-Graur, BL, I, 24). Der. din lat. homagium (Laurian) nu este posibilă. – Der. iobăgie, s. f. (șerbie); iobăgiță, s. f. (soție sau fiică de iobag); iobăgime, s. f. (mulțime de iobagi); iobăgesc, adj. (servil); iobăgi, vb. (a trăi ca iobag). Vezi definitia »

podnág s.n. (reg.) clanță la ușă. Vezi definitia »

CRONOFÁG, -Ă adj. (Fam.) Mâncător, consumator de timp. [Cf. gr. chronos – timp, phagein – a mânca]. Vezi definitia »

tașmág s.n. (reg.) bâtă mare; ciomag. Vezi definitia »

BALANOFÁG, -Ă adj. (Despre animale) care se hrănește cu ghindă. (< fr. balanophage) Vezi definitia »