CRÂCNEÁLĂ, crâcneli, s. f. Crâcnire. – Crâcni + suf. -eală. Vezi definitia »

OSÉTĂ s.f. Limbă iraniană vorbită în regiunea Caucaz. (cf. fr. ossète) Vezi definitia »

spáimă (-me), s. f. – Teamă, frică, groază. Origine incertă. Se consideră drept. der. de la un lat. *expavῑmen, din expavĕre (Cipariu, Gram., 87; Pușcariu 1611; Tiktin) care corespunde semantic, dar reprezintă dificultăți formale. Der. din lat. (gr.) spasma (Candrea) pare mai îndoielnică. – Der. (în)spăima, vb. (a înfricoșa, a îngrozi); spăimit, adj. (înnebunit, zăpăcit); spăimos, adj. (fricos, sperios). Cf. spăimînta. – Din rom. provine săs. spîimê. Vezi definitia »

gidogínă s.f. (reg.) vâlcea strâmtă. Vezi definitia »

NÓXĂ s. f. agent, factor, substanță cu acțiune nocivă asupra organismului, în atmosferă, în timpul procesului tehnologic. (< lat. noxa) Vezi definitia »