spelcúță, spelcúțe, s.f. (reg.) 1. acușor, acuș (de păr). 2. (în forma: spilcuță) numele mai multor plante din familia compozeelor: granat, crizantemă, calapăr. Vezi definitia »

Borștangă- TEH.-dispozitiv format dintr-o bara metalică,pe care se montează scule așchietoare sau abrazive, antrenat rotativ de o mașină unealtă(strung,bormașină,mașina de alezat etc).Utilizat pentru prelucrarea unor orificii in corpul metalic al unor piese de dimensiuni mai mari(ex.blocul motor al autoturismului.etc.) Din germ. bohr+Ștange. Vezi definitia »

BACILÓZĂ s. f. tuberculoză. (< fr. bacillose) Vezi definitia »

TÁINĂ, taine, s. f. 1. Ceea ce este neînțeles, nedescoperit, nepătruns de mintea omenească; mister. ♦ Minune, miracol; poveste minunată. 2. Secret. ◊ Loc. adj. si adv. (Înv.) De taină = intim, particular. (În religia creștină) Cina cea de taină = masa luată de Hristos cu apostolii săi, în seara dinaintea răstignirii. (Expr.) A sta de taină = a întreține o conversație cu caracter intim. ◊ Loc. adv. În taină = pe ascuns, secret; discret. 3. Fig. Loc ascuns, tăinuit; ascunzătoare, tainiță. 4. (Bis.; în sintagma) Sfintele taine sau cele șapte taine = cele șapte ritualuri sau acte de cult din religia creștină (botezul, căsătoria, spovedania, mirul, împărtășania, hirotonia și maslul), prin care credincioșii consideră că li se transmite harul divin. – Din sl. tajna. Vezi definitia »

CARIÓLĂ, cariole, s. f. Trăsură ușoară cu două roți, cu suspensie pe arcuri, trasă de un cal. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. carriole, it. carriola. Vezi definitia »