INCIDÉNȚĂ, incidențe, s. f. 1. Întâlnire a unor raze (sau a unor fascicule de raze) de lumină între ele sau cu o suprafață. ◊ Punct de incidență = punct în care o rază de lumină întâlnește un corp sau suprafața de separație a două medii. Unghi de incidență = unghi format de raza incidentă cu perpendiculara în punctul de incidență. 2. (Med.) Totalitatea cazurilor de îmbolnăvire provocate de o anumită boală infecțioasă pe o perioadă dată, raportată la populația totală. – Din fr. incidence. Vezi definitia »

HELIÓZĂ s.f. Insolație. [Pron. -li-o-. / < fr. héliose]. Vezi definitia »

ALVEOLÍZĂ s.f. Distrugere fiziologică sau patologică a țesuturilor alveolare dentare. [< fr. alvéolyse]. Vezi definitia »

PIȘCĂTÚRĂ, pișcături, s. f. 1. Faptul de a pișca, pișcare a pielii; ciupitură. 2. înțepătură, mușcătură de insectă. ♦ Fig. Vorbă usturătoare; ironie. 3. Bucățică sau cantitate mică ruptă din ceva; fărâmă. ♦ Urmă rămasă la locul din care s-a scos această bucățică. ♦ (Pop.) Crestătură făcută la urechile unor animale, pentru a Ie însemna. – Pișca + suf. -ătură. Vezi definitia »

CARABÍNĂ, carabine, s. f. 1. Pușcă (cu țeava ghintuită) mai scurtă și mai ușoară decât pușca obișnuită. 2. Cârlig închis prin intermediul unui arc, care se fixează la extremitatea unui lanț sau a unei curele pentru a prinde de el diferite obiecte. 3. Cârlig pentru cablu fixat cu un dispozitiv care permite rotirea ușoară a cablului. – Din fr. carabine. Vezi definitia »