SATURÁȚIE s.f. Stare a unui sistem fizic sau chimic pentru care anumite mărimi au atins valoarea maximă; (spec.) stare a unei soluții care conține cea mai mare cantitate posibilă dintr-un corp dizolvat în ea. ♦ Stare a unui compus care nu mai conține valențe libere. ♦ (Fig.) Îmbuibare, dezgust, plictiseală. [Gen. -iei, var. saturațiune s.f. / cf. fr. saturation, lat. saturatio]. Vezi definitia »

AEROTRIANGULÁȚIE s.f. Metodă de determinare a punctelor de triangulație cu ajutorul fotogramelor aeriene. [< fr. aérotriangulation]. Vezi definitia »

DISCORÍE s.f. Deformare a pupilei. [Cf. gr. dys – rău, kore – pupilă]. Vezi definitia »

SUPLICÁȚIE s.f. (Liv.) Rugăminte umilă; rugăciune publică ordonată în anumite ocazii de senatul roman. [Gen. -iei. / < lat. supplicatio, fr. supplication]. Vezi definitia »

moscălíe s.f. (reg.) stagiu militar (în armata rusească). Vezi definitia »