CUREÁ, curele, s. f. 1. Fâșie lungă din piele, cânepă, material plastic etc.; spec. o astfel de fâșie folosită ca cingătoare. ◊ Expr. A-l ține (pe cineva) cureaua (sau curelele) = a avea curaj; a cuteza; a fi în stare (să...). 2. (În sintagma) Curea de transmisie = a) bandă de piele sau de pânză continuă, flexibilă și rezistentă, cu ajutorul căreia se poate transmite mișcarea de rotație și puterea corespunzătoare de la un scripete (sau un arbore) de mașină la altul; b) fig. ceea ce servește ca intermediar pentru a transmite ceva. 3. (Înv. și pop.) Măsură de lungime egală cu circa 16 picioare; p. ext. fâșie lungă și îngustă de pământ. – Lat. corrigia. Vezi definitia »

neá s. f. – Zăpadă. – Var. neauă. Mr. neao, megl. nęuă, istr. nęwu. Lat. nĭvem (Pușcariu 1160; Candrea-Dens., 1211; REW 5936; Unbegaun, Orbis, II, 347-51), cf. vegl. nai, it., port. neve, prov., cat. neu, v. fr. noif, sp. nieve. – Der. îneua, vb. (a se umple cu zăpadă); neios, s. m. (decembrie), din lat. nĭνōsus (Pascu, Arch. Rom., VI, 261; REW 5935), cf. it., sp. port. nevoso. Vezi definitia »

Incapacitatea de a vorbi datorită unui spasm al mușchilor vocali. Vezi definitia »

Nefolosirea , in forme si grade diferite , a unei parti a fortei de munca active; Vezi definitia »

DÓIȘPELEA, DÓUĂȘPEA num. ord. v. doisprezecelea. Vezi definitia »