TĂMẤIE s. f. Substanță rășinoasă obținută prin crestare din scoarța unor arbuști exotici, solidificată sub forma unor boabe neregulate, de culoare roșiatică sau gălbuie, care, prin ardere, produc un fum cu miros aromat pătrunzător, folosită în ceremoniile religioase. ◊ Expr. A fugi (de ceva sau de cineva) ca dracul de tămâie = a se feri cu cea mai mare grijă de ceva, a ocoli de departe pe cineva pentru a evita situații neplăcute, penibile. – Probabil lat. *thymanea. Vezi definitia »

CAPILAROSCOPÍE s.f. Metodă de observație a circulației capilare cu ajutorul unui microscop special. / < fr. capillaroscopie]. Vezi definitia »

CHEMIGRAFÍE s. f. tehnica gravării chimice a clișeelor tipografice; chemitipie. (< fr. chémigraphie) Vezi definitia »

OTOTOMÍE s.f. (Med.) Disecție a urechii. [Gen. -iei. / < fr. ototomie, cf. gr. ous – ureche, tome – tăiere]. Vezi definitia »

DILATOMETRÍE s. f. Ramură a fizicii care studiază procedeele de măsurare a dilatației corpurilor, precum și transformările fizico-chimice suferite de corpuri sub influența căldurii. – Din fr. dilatométrie. Vezi definitia »