neploditór, neploditoáre, adj. (înv.) 1. care nu poate procrea; sterp, steril. 2. care nu rodește sau care dă rod sărac; sterp. Vezi definitia »

URLĂTÓR, -OÁRE, urlători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care urlă sau care vuiește. 2. S. f. Pârâu care curge cu zgomot din înălțimea unui munte: p. ext. cascadă. – Urla + suf. -ător. Vezi definitia »

ATOATEVĂZĂTÓR, -OÁRE adj. v. atotvăzător. Vezi definitia »

PNEUMATOFÓR s. m. 1. rădăcină metamorfozată aeriană cu rol în respirație, la unele plante superioare din regiunile mlăștinoase. 2. veziculă plină cu aer pe talul unor plante inferioare, pentru plutire sau menținerea în poziție verticală. 3. aparat plutitor la celenteratele sifonofore. (< fr. pneumatophore) Vezi definitia »

DIAPROIECTÓR, diaproiectoare, s. n. Proiector pentru diapozitive. [Pr.: di-a-pro-iec-] – Dia[pozitiv] + proiector. Vezi definitia »