ASCULTĂTÓR, -OÁRE, ascultători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ascultă (3); supus, docil. 2. S. m. și f. Persoană care ascultă o povestire, un concert, o conferință etc. – Asculta + suf. -ător. Vezi definitia »

SINEGÓR s. m. (la vechii greci) apărător în justiție. ◊ avocat public însărcinat să apere legile împotriva reformelor propuse. (< fr. synégore, gr. synegoros) Vezi definitia »

răscumpărătór, răscumpărătoáre, adj. (înv.) care poate fi răscumpărat. Vezi definitia »

TABULATÓR, tabulatoare, s. n. Dispozitiv al unei mașini de scris care permite ca, odată fixată lungimea unui rând, să poată fi automat menținută și pentru rândurile următoare. – Din fr. tabulateur. Vezi definitia »

RÂUȘÓR, râușoare, s. n. Râuleț. [Pr.: râ-u-] – Râu + suf. -ușor. Vezi definitia »