CONTÉNT, -Ă, contenți, -te, adj. (Latinism) Mulțumit, satisfăcut. – Din lat. contentus. Vezi definitia »

comportament anormal care constă în voluptatea de a privi un act sexual. Vezi definitia »

OXIBIÓNT s. n. aerobiont. (< fr. oxybionte) Vezi definitia »

INOCÉNT, -Ă, inocenți, -te, adj. Curat la suflet, căruia nu i se poate imputa nimic; care exprimă nevinovăție; candid. ♦ (Ir.) Naiv, simplu; ignorant. – Din fr. innocent, lat. innocens, -ntis. Vezi definitia »

PROSPICIÉNT, -Ă adj. care dă, privește către un anumit loc; orientat, într-un anumit fel, către ceva. (< it. prospiciente, lat. prospiciens) Vezi definitia »