SERENÁTĂ s. f. v. serenadă. Vezi definitia »

prelúcă, prelúci, s.f. (reg.) 1. poiană mică de pădure. 2. loc cultivat înconjurat de o pădure sau de un teren sterp. 3. loc nesemănat, rămas în interiorul unui loc semănat. 4. (înv.; în forma: preloacă) teren despădurit, arat și pregătit ca ogor. 5. izlaz, imaș. 6. luncă, crâng, zăvoi. 7. vale îngustă, vâlcea înfundată. 8. spărtură, despicătură, gaură; scobitură, loc prin care se scurge apa. 9. (în forma: prilucă) crestătură făcută în piciorul de sus al prispei. 10. staul pentru oi. Vezi definitia »

gúrnă, gúrne, s.f. (pop.) urnă. Vezi definitia »

GHETÚȚĂ, ghetuțe, s. f. Diminutiv al lui gheată. – Gheată + suf. -uță. Vezi definitia »

ȘUȘUIÁLĂ, șușuieli, s. f. Șușuit. – Șușui + suf. -eală. Vezi definitia »