ARGÓN s.n. (Chim.) Gaz nobil incolor și inodor, întrebuințat mai ales la umplerea becurilor și a tuburilor luminescente. [< fr. argon, cf. gr. argos – inactiv]. Vezi definitia »

DECATRÓN, decatroane, s. n. Tub cu descărcare electrică în gaze, utilizat în tehnica calculatoarelor electronice, în tehnica nucleară, a dispozitivelor de comunicație și de comandă etc. ca dispozitiv de comandă. – Din fr. décatron. Vezi definitia »

PARAMETRÓN s.n. Element de circuit folosit pentru înregistrarea informațiilor sau pentru efectuarea operațiilor logice în calculatoarele cibernetice, pentru comutare în telefonie etc., care utilizează oscilații parametrice. [< fr. paramétron]. Vezi definitia »

PIÓN s.m. 1. Cea mai mică piesă la jocul de șah. 2. (Fig.) Element înaintaș al unei organizații, al unui plan de acțiune etc.; militant, ostaș. [Pron. pi-on. / < fr. pion]. Vezi definitia »

CARBON (‹ fr., lat.) s. n. Element chimic (C; nr. at. 6, m. at. 12,01), nemetal. Se găsește în natură, în stare elementară, cristalină (diamant, grafit), în zăcăminte fosile (cărbune de pămînt și bitumuri), în unele roci sedimentare (carbonați), în dioxidul de carbon și în toate substanțele organice, combinate cu alte cîteva elemente (hidrogen, oxigen, azot etc.). Funcționează în combinații în starea de valență 4. Intră în compoziția unor aliaje de mare importanță în tehnică. Cunoscut din antichitate. ♦ C 14 (₆¹⁴C^*) = izotop radioactiv al c., care ia naștere în atmosferă; este folosit ca atom marcat (v. și geocronologie); metoda cu radiocarbon este una dintre metodele moderne de datare în arheologie. Hîrtie-c. = hîrtie subțire, acoperită pe una dintre fețe cu o substanță chimică de culoare închisă și folosită la scoaterea de copii după texte; indigo (IV). Vezi definitia »