INDEPENDÉNT, -Ă I. adj. 1. care nu depinde de cineva sau ceva; liber, neatârnat; autonom. ♦ ~ de = fără a ține seama de... 2. care se bizuie pe propriile sale forțe; cu inițiative personale. II. s. m. pl. (în revoluția burgheză din Anglia) membrii unei grupări politice reprezentând interesele burgheziei și nobilimii mijlocii. (< fr. indépendant) Vezi definitia »

ACCIDÉNT s.n. 1. Întâmplare neprevăzută, venită pe neașteptate, care curmă o situație normală. ♦ Întâmplare care aduce o nenorocire. 2. Ridicătură sau adâncitură care schimbă perspectiva unui teren. 3. Însușire a unui lucru, a unui fenomen nelegată de esența, de ființa lui. // s.m. Semn (diez, bemol etc.) care alterează intonația unei note. V. alterație. ♦ Accident fonetic = modificare fonetică întâmplătoare (asimilația, epenteza, metateza etc.). [Pron. ac-ci-, pl. -nte, (s.m.) -nți. / < fr. accident, cf. it. accidente, lat. accidens]. Vezi definitia »

sunt cuvinte prescurtate Vezi definitia »

AMUZÁNT, -Ă adj. Distractiv, vesel, nostim. [Cf. fr. amusant]. Vezi definitia »

CONVENIÉNT, -Ă adj. (Rar) Care convine, oportun, potrivit, corespunzător, proporționat. [Pron. -ni-ent. / < engl. convenient, cf. it. conveniente]. Vezi definitia »