păhúi¹, păhúi, s.m. (reg.) 1. pădure tânără, desiș, mladă. 2. copăcel, arbust, puiet; copac, fag. 3. om înalt și bine făcut. 4. molid. 5. cânepă de toamnă; hăldan. 6. loc unde se adăpostesc găinile noaptea. Vezi definitia »

greu-pămấntului s.m. (pop.) ursul. Vezi definitia »

ZECIUÍ, zeciuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A lua a zecea parte din produsele cuiva; a dijmui. ♦ (Fam.) A-și însuși o parte din bunurile cuiva; a fura. 2. (Despre boli, calamități naturale etc.) A face multe victime; a decima. – Zece + suf. -ui. Vezi definitia »

fălăluí, fălăluiésc, vb. IV refl. (reg., înv.) a se lăuda excesiv. Vezi definitia »

BURJÚI, burjui, s. m. (Rar) Burghez. – Din rus. burjui. Vezi definitia »