RADIOEMIȚĂTÓR, radioemițătoare, s. n. Instalație cu ajutorul căreia se produc unde electromagnetice folosite la radiocomunicații; emițător radio¹. [Pr.: -di-o-] – Radio¹- + emițător (după fr. radio-émetteur). Vezi definitia »

prăvălitór, prăvălitoáre, adj., s.m. (înv.) 1. (adj.) care (se) prăvălește. 2. (s.m.) lemn cilindric servind ca pârghie de ridicat greutăți. Vezi definitia »

BALANSÓR, balansoare, s. n. Balansier (1). – Din balans + suf. -or. Vezi definitia »

ASEMĂNĂTÓR, -OÁRE, asemănători, -oáre, adj. Care seamănă cu cineva sau cu ceva; similar, asemenea, analog, asemănat. – Asemăna + suf. -ător. Vezi definitia »

AEROREACTÓR s. n. reactor la care carburatorul necesar arderii combustibilului este aerul atmosferic precomprimat. (< fr. aéroréacteur) Vezi definitia »