polidí, pers. 3 sg. polidéște, vb. IV (reg.) a se face polei, a poledița. Vezi definitia »

PEDI²(O)- elem. ped³(o)-. Vezi definitia »

ghídi interj. – Ia te uită! Ce mai! Tc. gidi (Șeineanu, II, 181, Lokotsch 718). Sec. XVIII, înv.; se folosea mai ales la insulte. Vezi definitia »

izidí (izấdí), izidésc, vb. IV (pop.) 1. (despre avere) a (se) părădui, a (se) risipi, a (se) chetui fără socoteală, a (se) mătrăși. 2. (despre oameni și dobitoace) a pieri, a se prăpădi, a muri. 3. (despre băuturi) a se strica. Vezi definitia »

DI² elem. dis¹-. () Vezi definitia »