TRÍTIU s. n. Izotop greu, radioactiv, al hidrogenului, cu număr de masă 3, instabil, folosit în fizica nucleară. – Din fr. tritium. Vezi definitia »

SUBROGATÓRIU, -IE adj. Care substituie. [Pron. -riu. / cf. fr. subrogatoire]. Vezi definitia »

STIMULATÓRIU adj. v. OCITOCIC. (Farm.) (Substanță) care are acțiune stimulatorie asupra contracției musculaturii uterine. [DEX '98] Vezi definitia »

ciúciu s.m. (reg.) pui de crap (mai mic decât ciortanul); ciuciulean. Vezi definitia »

VITRÁLIU, vitralii, s. n. Fereastră alcătuită din bucăți de sticlă colorate sau pictate, montate într-o rețea de rame metalice. [Var.: vitrái s. n.] – Din fr. vitrail. Vezi definitia »