ELIMINÁRE s. f. acțiunea de a elimina. ♦ a proceda prin ~ = a căuta să descoperi ceva înlăturând pe rând elementele nerelevante pentru a reține esențialul, lucrul căutat etc. (< elimina) Vezi definitia »

IMPUDOÁRE s. f. Lipsă de pudoare, de rușine; atitudine, faptă, vorbă lipsită de rușine; nerușinare, impudicitate. – Din fr. impudeur. Vezi definitia »

ELAGÁRE s.f. (Silv.) Operație de tăiere a ramurilor din partea de jos a coroanei unui arbore; elagaj. [După fr. élaguer, élagage]. Vezi definitia »

CUMPĂNÍRE, cumpăniri, s. f. Acțiunea de a (se) cumpăni și rezultatul ei. 1. Echilibru. ◊ Expr. (A ține arma) în cumpănire = (a ține arma) de mijloc (sprijinindu-și mâna de șold). 2. Fig. Măsură justă; chibzuială (în vorbe sau în fapte). – V. cumpăni. Vezi definitia »

vânzáre s. f., g.-d. art. vânzắrii; pl. vânzắri Vezi definitia »