Definita cuvantului feleșag
FELEȘÁG, (rar) feleșaguri, s. n. (Reg.) Fel de a fi, de a se manifesta; fire, caracter, obicei. [Var.: feliușág s. n.] – Din magh. feleség. Cf. fel.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu feleșag
DUȘLÁG, dușlaguri, s. n. (Reg.) Unealtă cu ajutorul căreia se găuresc tablele subțiri, cercurile de fier ale buților etc. pentru a fi nituite; priboi. – Germ. Durchschlag. Vezi definitia »
fag (fági), s. m. – Copac înalt cu coaja netedă și lemnul tare (Fagus silvatica). – Mr., megl. fag. Lat. fagus (Pușcariu 568; Candrea-Dens., 540; REW 3145; DAR), cf. it. faggio (lom., piem., engad. fo), sicil., sard., prov. fau, v. fr. fou (› fr. fouet), sp. (haya), port. (faia). Alb. fag provine din calabr. fagu (Meyer 97) sau din rom. – Der. făget, s. n. (var. făgiș), (pădure de fag), mr. fădzet, cf. it. faggeto. Vezi definitia »
iobág (iobági), s. m. – Serv, persoană care, după dreptul din trecut, nu se bucura de libertate personală nici de dreptul de proprietate, și care trăia ca muncitor agricol pe pămînturile marilor moșieri. Această situație juridică s-a perpetuat în Ungaria și Transilvania, din 1514 la 1848. – Var. (înv.) iobagiu. Mag. jobbagy (Cihac, II, 509; Tiktin; DAR), sing. actual reconstituit pe baza pl. iobagi (Byck-Graur, BL, I, 24). Der. din lat. homagium (Laurian) nu este posibilă. – Der. iobăgie, s. f. (șerbie); iobăgiță, s. f. (soție sau fiică de iobag); iobăgime, s. f. (mulțime de iobagi); iobăgesc, adj. (servil); iobăgi, vb. (a trăi ca iobag). Vezi definitia »
poșmág s.n. (reg.) căpiță de fân. Vezi definitia »
QUASÁG [CUA-] s. m. obiect cosmic extragalactic, cu aspect de stea, emițător de radiații ultraviolete intense. (< engl. quasag) Vezi definitia »