PRIPÓN, pripoane, s. n. 1. Funie sau odgon cu care se leagă vitele la păscut; țăruș înfipt în pământ de care se prinde această funie sau acest odgon. ♦ Funie care servește la legarea de mal sau la tragerea la mal a unei ambarcații; țăruș de care se leagă o ambarcație la țărm, cu care se fixează un cort etc. 2. Șir de cârlige cu nadă pentru pescuit. – Din scr. pripon. Vezi definitia »

ACETON- elem. „acetonă”. (< fr. acéton-, cf. lat. acetum, oțet) Vezi definitia »

zvon s. n. pl. zvónuri Vezi definitia »

ÓRGANON s. n. (Livr.) Instrument, mijloc de muncă și de cercetare științifică. – Din ngr. órganon. Vezi definitia »

BEVATRÓN s.n. Accelerator de particule capabil să dea electronilor o energie de ordinul unui miliard de electronvolți. [< fr. bévatron]. Vezi definitia »