MELÁSĂ, melase, s. f. Reziduu siropos de culoare brună, provenit de la extragerea zahărului din sfeclă sau din trestie de zahăr și care servește ca hrană pentru vite. – Din fr. mélasse, germ. Melasse, it. melassa. Vezi definitia »

AEROTÉRMĂ s.f. v. aeroterm. Vezi definitia »

TIOCIANÚRĂ s. f. tiocianat. (< fr. thiocyanure) Vezi definitia »

GAMBÉTĂ s. f. pălărie bărbătească de fetru, tare, cu calotă ovală și borurile răsfrânte pe margine; melon. (cf. Gambetta) Vezi definitia »

nicoválă (nicovále), s. f. – Ilău. Sl. nakovalo (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Cihac, II, 78; Conev 67), cf. covaci și bg. kovalo (› megl. cuvalnă). Vezi definitia »