spáimă (-me), s. f. – Teamă, frică, groază. Origine incertă. Se consideră drept. der. de la un lat. *expavῑmen, din expavĕre (Cipariu, Gram., 87; Pușcariu 1611; Tiktin) care corespunde semantic, dar reprezintă dificultăți formale. Der. din lat. (gr.) spasma (Candrea) pare mai îndoielnică. – Der. (în)spăima, vb. (a înfricoșa, a îngrozi); spăimit, adj. (înnebunit, zăpăcit); spăimos, adj. (fricos, sperios). Cf. spăimînta. – Din rom. provine săs. spîimê. Vezi definitia »

sclífă, sclífe, s.f. (reg.) un fel de sanie cu care se transportă buștenii din pădure. Vezi definitia »

VIZÉTĂ s.f. Deschizătură mică (circulară) anume amenajată la o ușă pentru a permite cuiva să vadă ce se petrece înăuntru sau afară. [Cf. it. visetta]. Vezi definitia »

zeíță s. (., g.-d. art. zeíței; pl. zeíțe Vezi definitia »

DUOTRIÓDĂ s.f. Tub electronic care conține într-un singur înveliș două triode. [Pron. du-o-tri-o-. / < germ. Duotriode]. Vezi definitia »