cetéră (-re), – 1. (Înv.) Citolă. – 2. (Trans.) Vioară. – Var. ceateră, ce(a)tără. Lat. cithera (Pușcariu 250; Candrea-Dens., 323; REW 1953; DAR); cf. it. cet(e)ra. Este dublet. de la chitară (var. ghitară), s. f., din ngr. ϰιυάρα, sau din it. chitarra (mr. chithară), și de la țițeră, s. f. (Trans., vioară), din mag. citera (Cihac, II, 488). – Der. cetera, vb. (Trans., a cînta la ceteră sau vioară; Mold., a molesta a importuna, a deranja), cf. Philippide, ZRPh., XXXI (1907), p. 303; ceteraș, s. m. (Trans., violonist, muzicant), din mag. citerás; chitarist, var. ghitarist, s. m. (persoană care cîntă la chitară). Vezi definitia »

LUCIÓLĂ s. f. licurici. (< it. lucciola, fr. luciole) Vezi definitia »

primúță, primúțe, s.f. (reg.) panglicuță. Vezi definitia »

IDIOCROMATÍNĂ s. f. cromatină temporar inactivă, prezentă în celulele germinale. (< fr. idiochromatine) Vezi definitia »

lachérdă (lachérde), s. f. – Pălămidă (Pelamys sarda). – Mr. lăcherdă. Ngr. λαϰέρδα, din lat. lacerta (Skok, ZRPh., LVII, 475; DAR; Gáldi 204), cf. bg., tc. lakerda. Vezi definitia »