Definita cuvantului adjunct
adjúnct (adjúnctă), adj. – Care face parte din conducerea unei instituții, avînd funcția imediat subordonată titularului. < Lat. adiunctum (sec. XIX). În Bucov. s-a pronunțat o vreme adiunct, sub influența pronunțării germ.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu adjunct
DISJÚNCT, –Ă adj. despărțit, separat. ◊ (mat.) mulțimi disjuncte = mulțimi care nu au nici un element comun; (muz.) trepte disjuncte = trepte ale gamei care nu se succed imediat. (>lat. disiunctus; după fr. disjoint) Vezi definitia »
CONSPÉCT s.n. Privire de ansamblu, generală asupra unei probleme, asupra unei științe, asupra unor lucrări etc. ♦ Rezumat. [Pl. -te. / < lat. conspectus, cf. germ. Konspekt, rus. konspekt]. Vezi definitia »
compact disc, disc optic folosit pentru stocare de informatii Vezi definitia »
INFÁRCT, infarcte, s. n. Boală care constă în distrugerea unui organ sau a unei părți dintr-un organ ca urmare a astupării unei artere sau a unei vene terminale. ◊ Infarct miocardic = boală datorată producerii infarctului în miocard, în urma obstruării unei ramuri a arterei coronare. – Din fr. infarctus, germ. Infarkt. Vezi definitia »