Definita cuvantului adjutant
adjútant (adjutánți), s. m. Aghiotant. < Fr. adjutant (din sp. ayudante). Sub influență germ. s-a pronunțat uneori adiutant. În sec. XIX a fost curentă var. aghiotant, care reprezintă pronunțarea rusească. A intrat în limbă la sfîrșitul sec. XVII (cu forma aiudant).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu adjutant
HAPLÓNT s.m. (Biol.) Organism cu un număr simplu de cromozomi. [< germ. Haplont, cf. gr. haploos – simplu]. Vezi definitia »
Element prim de compunere savantă, cu semnificația de 10 la puterea -21 Vezi definitia »
BALINT [ba:lint], Tibor (n. 1932, Cluj), scriitor maghiar din România. Nuvele și schițe („Trandafirii din Sodoma”), romane („Maimuța plîngătoare”) inspirate din mediul citadin. Vezi definitia »
EVENIMÉNT s. n. 1. întâmplare importantă; (p. ext.) accident (de circulație). 2. (fiz.) orice fenomen local și instantaneu. 3. (mat.) noțiune de bază din domeniul teoriei probabilităților care exprimă (ne)producerea unui fenomen în cadrul unui experiment. (< fr. événement) Vezi definitia »
BUFÁNT, -Ă adj. (Despre pantaloni, mâneci etc.) Cu bufă, umflat, înfoiat. [< fr. bouffant]. Vezi definitia »