MEZÉL, mezeluri, s. n. (Mai ales la pl.) Nume generic dat mai multor preparate alimentare din carne, de tipul salamului. – Din tc. meze. Vezi definitia »

vécsel (înv.) s. n., pl. vécsele Vezi definitia »

sinețél, sinețéle, s.n. (înv.) 1. act. 2. adeverință, chitanță. Vezi definitia »

GASTROCÉL s.n. Hernie a stomacului. [< fr. gastrocèle, cf. gr. gaster – stomac, kele – hernie]. Vezi definitia »

inél (inéle), s. n. – 1. Cerc mic de metal care se poartă ca podoabă pe deget. – 2. Cerc mic. – 3. Zuluf, cîrlionț. – Mr. nel, ninel, megl. ninel, istr. arel. Lat. anĕllus (Pușcariu 833; Candrea-Dens., 858; REW 452; DAR), cf. it. anello, prov., cat. anel, fr. anneau, sp. anillo, port. elo. Rezultatul lui e, care ar fi trebuit să se diftongheze și să treacă la ie, a fost explicat prin influența lui n anterior (Rosetti, Mélanges de linguistique, Bucarest 1947, p. 171), și, cu mai mari șanse de probabilitate, prin analogia cu formele atone (Lombard, Studia neophil., II, 59). – Der. ineluș, s. n. (inel; joc de copii); inelar, s. n. (degetul pe care se pune inelul), cu suf. agente -ar (după REW 451, din lat. anĕllārius). Vezi definitia »