BIZANTINÍSTICĂ s. f. Bizantinologie. – Din germ. Byzantinistik. Vezi definitia »

LEPTOPLÁSMĂ s. f. parte hialină a protoplasmei, în care are loc activitatea cinetică a celulei. (< lat. leptoplasma) Vezi definitia »

BUFNITÚRĂ, bufnituri, s. f. Faptul de a bufni; zgomot înfundat produs de o cădere, izbire, explozie etc.; bufnit, bufnet, bufneală. – Bufni + suf. -tură. Vezi definitia »

VÉNĂ s.f. 1. Vas prin care sângele se întoarce spre inimă; vână. 2. (Fig.; liv.) Noroc; conjunctură favorabilă (la un joc de noroc); putere, forță spirituală. // (În forma ven-, veni-, veno-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) sistemul venos”, „vână”, „venos”. [< fr. veine, lat., it. vena]. Vezi definitia »

TRICHINÓZĂ s.f. Boală provocată de trichină și manifestată prin grave tulburări digestive, dureri musculare etc. [< fr. trichinose]. Vezi definitia »